Fără poezie viața e pustiu

Fără poezie, viața e pustiu (54)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | Leave a comment

Uneori se întâmplă minuni chiar dacă nu pe Caraiman. (se accepta și Parâng.)

Logodna pe Caraiman

Averea mea nu-nseamna numai banul
De nunta noastra un munte-ti daruiesc
O casa sa ne facem ca tot omul
In care sa te duc sa te iubesc.

Iubitul meu te insotesc oriunde

Spre piscul inalt al marelui destin
Poteca noastra duce inspre munte
Esti zeul meu deci tie ma inchin

Vino iubita mea pe Caraiman Iubitul Meu
In varf de munte sa na logodim
Mireasa mea sa fi in acest an Iubitul Meu
Si fericiti in munte sa traim. Read more

Fără poezie, viața e pustiu (53)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | 2 Comments

Versuri ce-mi dau aripi în astă dimineață. Veronica Micla spuse candva:

Aubade (AUBÁDĂ – Poezie lirică medievală care se recita în zori)

Deșteaptă-te, iubita mea,
Căci zorile-s acum pe cer
Și eu `n genunchi naintea ta
O sarutare voi să-ți cer …

Desteaptă-te și vino-n crâng
Să-l vezi tu cât e de frumos,
Iar eu în brațe-mi să te strâng
La poala teiului umbros.

Deșteaptă-te, căci în curând
Frumosul soare-al primăverii
Trezeste lumea pe pământ
Și-alungă farmecul tăcerii.

Fără poezie, viața e pustiu (52)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | Leave a comment

Iacătă cât de frumos povestește Bacovia.

Cu voi…

Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.

O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment, –
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor…

Fără poezie, viaţa e pustiu (51)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | Leave a comment

Pentru că în calendar se schimbă anotimpul…..

Simţiri în anotimp

Acum că vine toamna
Şi-am primăveri în mine…
Să vină mandră iarna
Cu verile senine.

cdmitroi-2011-09-01

Fără poezie, viaţa e pustiu (50)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | 2 Comments

Mai de ună zi, mă lăudam, aşa cum mi place mie (că d-aia mi-s tânar şi frumos) Vânzătorului de Vise că am reuşit să cumpăr Cartea Carţilor de Poezie a lui Adrian Păunescu şi brusc mi-a dat de lucru punându-mă să caut o poezie. Ei bine, am găsito şi am descoperit nişte versuri excepţionale. Iată-le

Ion

Adrian Păunescu

 

Ion, ţăran român,
A uitat, cosind la fan,
A uitat ce e şi ca-i bătrân. Read more