Fără poezie viața e pustiu (62)

Roza VânturilorIMG_5784

Zdrenţe de nori brăzdează cerul,
Frânturi de soare mângâie-mprejur.
Doar patru puncte desluşesc misterul
Ce îl au astăzi, clipele din jur.

Mă uit pe geam și văd un început…
Un stol de rândunele ce rotesc
In zbor vad brazi crescând încet, tăcut
Sub cercul şifonat  Împărătesc.

În mine se revarsă Universul tot
În mine se revarsă toata bucuria
Cu gândul să-l cuprind nu pot
Dar văd prin ochii minții vecia.

În mine sta cuprins întreg pământul
Și tot pământul pe mine m-a cuprins
Simții de-odată soare și vântul,
Simții de-odată părul alb și nins.

Și munte ce mă primește-n brațe
Și mă ridică-ncet până la nori
Timite păsări mari să mă-nalețe
Cu liniștea aprinsă printre zori.

Cu inima împinsă către lume
Mă simt din ce în ce mai împlinit
În astă viată și în asta vreme
Cu soarele și luna, fericit.

Cu Roza Vanturilor mă-nvelesc
Cu roaua dimineții îmi spal față
În tihnă cliple se împlinesc
Și norii negrii nu mă mai îngheață

Catalin Mitroi 21.11.2013 – Bucuresti

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu

Add a Comment