Iluzie

MOTTO –  obiectele din oglindă sunt mai aproape decât par

Acest motto de început e doar așa, să înțelegem ce voi scrie mai departe. Iluzia ne înconjoară la orice pas, în fiecare moment al existenței noastre. Urmăream la „Descoperă” un reportaj în legatură cu activitațile unui grup de oameni organizați intr-un sereleu undeva în Hong-Kong și era descrisă munculița lor, cum munceau ei așa de cu zori și până-n noapte să întrețină un sistem sofisticat de lumini si LASER-e (light amplification by stimulated emission of radiation (amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiației)) care funcționează de cu noapte până-n zori pentru a umple de lumini artificiale o cladire înalta, să ne arate nouă (sau mai bine zis celor care trec întîmplător prin zonă) ce frumos e în Hong-Kong, să îmbie ochii și să “bucure” trecătorii cu frumusețea artificială a unei ere minunate în care trăim, o eră în care am uitat de frumusețile naturii din care facem parte. La fel pot spune și de minunățiile tehnologice din Las Vegas, Londra, Sydney și multe altele despre care mă bucur ca nu știu, care, de fapt, în toate situațiile în care jocurile de lumini își fac simțită prezenta în nopțile odihnitoare de odinioară nu fac altceva decât crează iluzii. E creată iluzia că totul e frumos, cad de fapt, la lumina Soarelui sunt niște blocuri de sticlă banale. Suntem ăncîntați de toate aceste iluzii care ne orbește cu o oarecare licarire de placut.
Acum, oare ce înseamna frumos? Eu susțin continuu că în lipsa Soarelui nimic nu e frumos, nimic nu poate întrece frumusețile descoperite la lumina zile, frumosul incepe cu Soare rasare și se termină cu Soare apune, fie ploaie, ninsoare sau caniculă, în rest e iluzie. Bucurie găsești cu Soarele pe cer.
Să nu uităm de bucuria primelor semne de primavară, de bogația de culori ce ne îmbie din Mărțișor pînă la începuturile lui Cireșar, cînd bucuria căldurii unei veri minunate își face loc printre tunete și fulgere asezonate cu ploi torențiale dătătoare de viață, pentru ca mai apoi, încet-încet, în Răpciune, să ne bucurăm de frumusețea pădurilor ce capătă culori încântătoare, când toată Creația își începe un nou ciclu al vieții, anunțând venirea cu bucurie a primilor fulgi de nea din Gerar, cînd ăntreaga natură intră în ăn bine-meritata pace, bucurîndu-ne și iar bucurându-ne continuu, fără LASER-e ori tunuri de lumină.
Nimic din ce ne oferă natura nu e iluzie, totul este viață, noi suntem viață!
Ce ne place aia suntem.
Întreaga societate a început sa uite de bucuriile vieții și se lasa ghidată oribil de toate mașinăriile epocii în care trăim, oferindu-ne iluzii de bucurie trecatoăre, ajutându-ne să murim încet în constiința noastra, uitînd astfel de Creație și îmbrățișînd bucuria falsa a nimicului.
Avem impresia falsă că ne e mai bine, dar de fapt suntem într-un impas din care nu mai putem ieși decât lăsând la o parte toate artificii care ne duc spre uitarea de sine. Nu mai avem repere pentru ca reperele noastre sunt fals create la televizor. Viata noastră bolnavă, bolile cu care ne confruntam sunt creatia bucuriilor noastre, fericirilor noastre, trăirilor noastre.

cdmitroi-cel-sătul-de-iluzii

Posted on by cdmitroi Posted in Între Cer și Pământ

Add a Comment