Conjugare

A fi. Verbul existenței.
Simt pe deplin ce înseamnă să fiu. Sunt atât de fericit și plin de trăire, sunt atât de bucuros că există dragoste, încât îi îmbolnăvesc și pe cei din jur.
Cu toate astea găsesc în jurul meu tristețe și neîmplinire….ducă-se.
Despre mine pot spune că după ce am înșirat într-o poezie neîmplinirile mele, furat fiind de lumea în care trăiam, dorurile mele au devenit realitate, chiar am ținut cont de cele scrise și reinventându-mă, remodelându-mă, redescoperindu-mă. SUNT, da SUNT. Și mai mult, îi îndemn pe cei din jurul meu-FI.
E incredibil cât de usor e să fi. Trebuie să crezi în tine, în forțele tale și să nu judeci.
Dintotdeauna mi-a placut să cred și să simt despre mine că sunt un om direct și că toate faptele mele nu sunt altceva decât rodul instinctului, că tot ce fac, fac cu inima și târziu ajung să judec cu mintea. În genere nu am greșit și nu mi-am regretat faptele chiar dacă sințemintele mele erau ori sunt greșite (pentru unii :) )
Mintea e rodul educației, mintea e rodul societeții în care trăim, mintea ne întrebă mereu, “ce zice lumea?” Ei bine, și? Cui îi pasă, cui plm îi pasă ce zice lumea? Lumea nu face altceva decât să îți îngrădească trăirile inimii.

Am decis într-una din zilele de odinioară să nu mă mai intereseze ce zice lumea și bine am făcut.
Am decis să nu mai ascund nimic din viața mea, să mă bucur și să mă mândresc cu fericirea pe care o trăiesc, cu fiecare clipă astfel creată spre a mă bucura de fiecare fir de iarba, de fiecare adiere de vânt, de fiecare picatură de ploaie și nu în ultimul rând să mă bucur de SOARE.
Faptul că viața mi s-a schimbat este absolut vizibil, motivul schimbării- nu contează, însă ceea ce contează este că sunt fericit cu mine, că sunt fericit cu Lucia, că iubesc și sunt iubit, că sunt sufocat de dragoste, din dragoste și cu aceeași trăire sufoc de dragoste și din dragoste.
Scriam mai sus despre o poezie, iacăt-o:

Mi-e dor…

Mi-e dor să privesc cerul.
Mi-e dor să mă bucur de fiecare adiere de vânt.
Mi-e dor de mirosul  primăverii timpurii.
Mi-e dor de crestele munților.
Mi-e dor de stele.
Mi-e dor de oamenii din jur.
Mi-e dor de primii pasi.
Mi-e dor de liniste.
Mi-e dor de poezie.
Mi-e dor de  Mirandolina.
Mi-e dor de cântul păsărilor.
Mi-e dor de mine, de acel ce iubea și simțea cele de mai sus.

Acum, când dorurile mele sunt împlinite, mulțumesc Lui pentru tot sprijinul ce mi l-a dat, ajutându-mă să o cunosc pe Lucia, să cunosc oameni minunati, oameni vi, oameni fericiti, oameni simpli.

Fericirea e în noi.
Noi facem clipele fericite, nu clipele ne fac fericiți.

sunt
eşti
este
suntem
sunteți
sunt

cdmitroi-conjugand

Posted on by cdmitroi Posted in Între Cer și Pământ

6 Responses to Conjugare

  1. plopu

    Pai sa-ti fie de bine man….brava, asa DA…Respect !…..si ai grija de …voi…zic )))

  2. Ady

    M-am oprit la sa nu judeci. Pentru ca daca ajungi sa-ti scuturi sufletul de gardul mintii si al prejudacatilor din ea esti liber sa simti.

    Va iubim, mah!

    • cdmitroi

      stim mah, stim si noi va iubim, prapaditilor :P

  3. silvia

    ma bucur pentru tine…pentru voi…nu trebuie sa ne fie rusine sa iubim…nu trebuie sa ne ascundem cand iubim…iubirea sa va insoteasca fiecare pas…

Add a Comment